Venitul de bază universal: un experiment social
Finlanda a fost prima țară europeană care a adoptat un venit de bază universal în 2017
Pandemia Covid-19 accelerează cel mai mare experiment privind venitul de bază universal.
Venitul de bază universal: un experiment social
Ideea unui venit de bază necondiționat pentru fiecare individ ar putea schimba relațiile de muncă și sociale. Sună utopic, dar sunt cei care se gândesc serios și au început proiecte pilot.
Când Andrew Yang a participat ca candidat democrat la alegerile prezidențiale din SUA din 2020, propunerea sa pentru un „dividend pentru libertate” (plăți lunare de 1.000 de dolari în numerar pentru toți americanii) l-a distins ca fiind străin și neortodox. Aproape doi ani mai târziu, când Yang conduce cursa 2021 pentru primarul orașului New York, planul său de a da bani la jumătate de milion de newyorkezi pare mult mai puțin radical și nu doar pentru că este mult mai modest decât ideea sa de bază priind venitul universal național.
Experimentul din Germania, care, în principiu, avea să dea bani la mai mult de 1.500 de persoane, a rămas în final doar cu 122 candidați.
Peste două milioane de persoane au solicitat participarea la acest studiu pe termen lung, care își propune să examineze efectul venitului de bază necondiționat și universal din Germania. Cei 122 aleși sunt persoane între 21 și 40 de ani care trăiesc singuri și câștigă în mod normal salarii între 1.200 și 2.600 de euro net pe lună până în 2024.
Începând cu 1 iunie, „norocoșii” vor primi 1.200 de euro pe lună pentru următorii trei ani și, în schimb, vor trebui să completeze la fiecare 6 luni un chestionar. Acești bani, care provin de la aproximativ 150.000 de donatori privați, vor fi adăugați la venitul normal al beneficiarilor și nu există restricții privind utilizarea lor: ei îi pot cheltui, investi sau economisi.
În plus, alte 1.380 de persoane care fac parte dintr-un grup de comparație participă la studiu: nu primesc un venit de bază, dar completează chestionarele. Potrivit creatorilor experimentului, doar comparația dintre cei care au un venit de bază și cei care nu, vor permite să facă declarații despre efectele măsurii.
Este pentru prima dată când o astfel de investigație va fi efectuată în Germania. Cu acest experiment, cercetătorii vor să afle cum s-ar comporta oamenii atunci când primesc un presupus venit de bază necondiționat care îi eliberează de anumite griji materiale. Întrebarea care stă la bază: îi va face leneși sau îi va stimula? Profesorul de psihologie Susann Fiedler, care susține științific studiul, consideră că ultima este mai probabil să survină.
Finlanda a fost prima țară europeană care a adoptat un venit de bază universal în 2017
După doi ani de experimente, în 2019, Finlanda a pus capăt acestei practici. Un studiu privind consecințele acestui fapt a constatat că, deși nu a încurajat neapărat oamenii să se întoarcă la muncă, a constatat încredere îmbunătățită, satisfacție generală și bunăstare mentală. 2.000 de șomeri, cu vârste cuprinse între 25 și 58 de ani, au fost beneficiarii aleși aleatoriu ai acestui venit de bază universal. Au primit 560 de euro fără taxe, indiferent dacă au căutat în mod activ de lucru sau nu. Acest lucru a implicat un cost de 20 de milioane de euro pentru finanțele publice finlandeze și ideea a fost să constate dacă acești oameni vor căuta de lucru fără a fi nevoie să se îngrijoreze de pierderea beneficiilor lor și rezultatele arată că au făcut-o. Beneficiarii, toți șomeri la începutul programului, au lucrat în medie 78 de zile între 2017 și 2018; grupul de control, 73.
Anterior, într-un referendum organizat, 05/06/2016, elvețienii au respins cu 78% din voturi stabilirea venitului de bază pentru rezidenții țării.
Inițiativa garanta pe viață un venit pentru toți locuitorii Elveției, dar numai în măsura în care persoana respectivă nu avea un venit lunar echivalent. Propunerea a inclus alocarea a 2.500 de franci elvețieni pe lună (aproximativ 2.254 euro) per adult și 625 (565 euro) pentru fiecare persoană cu vârsta sub 18 ani. Cei care au respins măsura, inclusiv Guvernul, au susținut că costul ar fi prea mare pentru stat și că ar însemna o slăbire a economiei.
Pandemia Covid-19 accelerează cel mai mare experiment privind venitul de bază universal.
Datorită impactului social și economic cauzat de pandemia Covid-19 în mare parte a lumii, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a propus în iulie 2020 crearea și implementarea unui venit de bază sau a unui venit minim temporar pentru aproape trei miliarde de oameni care trăiesc în condiții extrem de vulnerabile.
Economiștii salutau șansa de a vedea dacă acordarea de bani pentru cheltuieli, îmbunătățește condițiile de trai a populației.
Ideea, conform Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), era că aceste resurse permit populației țărilor în curs de dezvoltare să respecte carantinele și măsurile de distanțare socială impuse.
Într-un raport, PNUD calcula că ar costa de la aproximativ 199 miliarde de dolari pe lună furnizarea acelui venit de bază la 2.700 de milioane de oameni într-un total de 132 de țări, o sumă mare, dar pe care o considera accesibilă statelor în fața urgenței în sănătate.
– Venitul de bază universal se referă la o sumă minimă de bani pe care un guvern o acordă cetățenilor săi.
O plată economică și un drept necondiționat care are ca scop stabilirea unei economii care să garanteze un nivel minim de venit pentru întreaga populație și astfel să reducă posibilele inegalități.
Astfel, fiecare cetățean primește un venit economic de la stat, chiar dacă obține o remunerație pentru un loc de muncă și indiferent de circumstanțele sale personale în comparație cu alte forme de protecție socială.
La nivel european, un sondaj realizat de WeMove și YouGov în Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia și Spania a arătat că mai mult de două treimi din populația europeană și 72% din populația din Spania au sprijinit implementarea acestui venit către reduce impactul pandemiei.
Conform Eurostat, în 2019, 92,4 milioane de persoane din UE-27 erau expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale; acest lucru a echivalat cu 21,1% din populația UE-27. Acest indicator corespunde cu suma persoanelor care sunt: expuse riscului de sărăcie după transferuri sociale, deprivate grav din punct de vedere material sau care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte mică a muncii. În 2019, 8,5% din populația cu vârsta sub 60 de ani din UE trăia în gospodării în care adulții lucrau mai puțin de 20% din potențialul lor total de muncă în ultimul an. Conform datelor Eurostat, în 2016 numărul persoanelor cu risc de sărăcie și excluziune socială a fost de aproximativ 118 milioane de persoane, din care 40,3% erau persoane cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani. Una dintre cele cinci persoane cu vârsta sub 25 de ani era șomeră și, prin urmare, era expusă unui risc puternic de sărăcie. Mai mult, potrivit unui comunicat de presă privind „Sărăcia în Italia”, incidența sărăciei absolute (11,8%) era în 2017 mai mult decât dublă în gospodăriile în care persoana de referință este lucrător, decât în gospodăriile în care persoana de referință era pensionară (4,2%).
– Guvernul Spaniei a început ceea ce ar putea fi doar numit ca fiind cel mai mare experiment economic din lume.
La 15 iunie 2020, impulsionat de criza coronavirusului și de consecințele sale economice, Guvernul a lansat o pagina web care primeste cererea online ce oferă dreptul de a pretinde la plăți lunare de până la 1.015 EUR (1.145 USD).
Programul, planifica a sprijini 850.000 de gospodării. Este cel mai mare test de până acum al unei idei numită venitul de bază universal (UBI) – în care oamenii primesc în fiecare lună o plată în numerar pentru a o cheltui oricum doresc. A fost deseori discutat, dar niciodată testat în mod satisfăcător, iar economiștii din întreaga lume urmăresc îndeaproape pentru a vedea care va fi impactul schemei asupra mijloacelor de trai.
Alte națiuni, inclusiv Scoția din Regatul Unit și Canada, au discutat, de asemenea, despre posibilitatea venitului de bază universal ca modalitate de a sprijini persoanele cele mai afectate de pandemie.
Conform datelor din martie 2021, Casa de Asigurări sociale din Spania a primit o avalanșă de cereri pe care le gestionează în continuare, deși a soluționat deja mai mult de 75% dintre acestea. Dar nu într-un mod pozitiv. Guvernul a respins șapte din zece cereri pentru venitul minim de bază.
Potrivit datelor prezentate de José Luis Escrivá, ministrul incluziunii, securității sociale și migrației, departamentul său a primit 1,2 milioane de cereri în nouă luni, dintre care aproximativ 873.000 au fost respinse. Dintre acestea, 68% au fost refuzate din cauza unor venituri excesiv de mari, care de cele mai multe ori erau peste 10.000 de euro.
